|
|
Divinul Umanul Predestinare si Liberul Arbitru
Inainte de a incepe, trebuie sa accentuez ca lucrarea de mai jos nu este decat o fictiune, o incercare, pe care o las cititorului sa hotarasca daca este reusita sau nu, de a pune concepte superioare existentei noastre intr-o perspectiva umana. Aceasta nu este religie, si nici nu pretind ca liniile de mai jos contin realitatea, sau calea spre mantuire. De fapt tin neaparat sa subliniez ca nu cunostiinta da mantuirea, si cu atat mai mult, nu intelegerea unor concepte superioare precum predestinare vs. liberul arbitru.
Cu toate acestea, mi-am permis un exercitiu mental, pe care l-am pus in cuvinte si pe care doresc sa-l impartasesc cu dumneavoastra. De aceeea, randurile de mai jos incearca sa evidentieze faptul ca ceea ce unii numesc conflict intre predestinare si liber arbitru, eu numesc complementaritate.
Ultima secunda din viata unui om. Cu o secunda
inainte de a-L intalni pe Dumnezeu...
Ma uit in urma ca intr-o carte, imi privesc viata asa cum am trait-o, in eterul
trecutului, cand variabila pe care atunci o numeam secunda imi macina existenta,
cand cu fiecare salt al electronului dintr-un suborbital al atomului intr-un
altul cu o energie superioara, deveneam mai batran. Ce n-as da sa ma intorc sa
schimb multe din ce am facut!
Vad ca atunci cand eram copil nu eram satisfacut. Eu doream sa cresc mare, sa
fiu ca mama si ca tata, puternic. In goana mea prin continuumul existentei, la
varsta de 7 ani, am intalnit un batran. Omul m-a rugat sa il ajut cu plasele
care ii erau foarte grele. I-am raspuns un "nu pot" rautacios, pentru ca ma
grabeam. Trebuia sa ajung la terenul de fotbal din parcul de peste drum. Meciul
incepea in 15 minute, dar eu doream sa fiu acolo primul. (...) Ma intorc acasa.
Ambulanta venise prea tarziu. Batranul facuse atac de cord si murise din cauza
greutatii pe care o cara si a caldurii. (...) Ma uit in urma si Dumnezeu imi
arata o existenta alternativa. In fata ochilor imi trece un film in care eu l-as
fi ajutat pe batran. I-as fi carat bagajele, omul ar fi ajuns acasa sanatos. Ar
mai fi trait inca 15 ani, timp in care si-ar fi ajutat copiii sa isi creasca
nepotii, pe Gica si Calina, care ar fi ajuns doctori, datorita exemplului
bunicului lor. Acum Dumnezeu imi arata firul real al existentei pe care eu am
decis-o. Calina a ajuns profesoara, dar Gica a inceput sa se drogheze si a murit
la 23 de ani. Totul din cauza unui meci de fotbal, al unei decizii ale mele.
Ma vad apoi la varsta de 18 ani. Sunt puternic, frumos, hotarat. Lumea este a
mea. Nimic nu imi sta in cale. Sunt decis sa intru la drept. Invat zi si noapte.
Pe data de 28 aprilie 1975, mama ma trimite sa cumpar paine. Pe drum ma
intalnesc cu Valentin, colegul meu de la liceu, care ma roaga sa il ajut cu o
problema de analiza matematica. Desi cunosc bine ca l-as putea ajuta, sunt prea
grabit si prea concentrat pe problemele mele. Dau fuga la paine si ma intorc la
invatat. (...) Dintr-o data ma intorc din nou la secunda dinaintea intalnirii cu
Dumnezeu. Ecranul magic imi arata realitatea trista ca urmare a deciziei mele.
Valentin cade la examenul de admitere si ajunge portar la SMT. Se apuca de fumat
uzandu-se inainte de vreme, intr-o viata care nu il implineste si nu este
conforma cu potentialul lui intelectual. (...) Din nou imaginea se schimba si
imi arata realitatea alternativa. Se facea ca eu l-am ajutat pe Valentin. Nu
mi-a luat mai mult de 15 minute sa il fac sa inteleaga teorema fundamentala a
analizei matematice. (...) Il vad apoi profesor universitar la Paris. Omul
demonstrase noi impoteze in teoria numerelor si a statisticii.
Totul
se face negru. Spirala timpului se invarte in jurul meu si ma arunca intr-o zi
frumoasa de vara, cand una dintre bunele mele amice din copilarie imi spune ca
este pe punctul de a se casatori. O intreb cu cine. Imi raspunde ca fericitul
ales este Radu P. Cum aveam niste infomatii evazive negative referitoare la
alesul inimii ei, am sarit sa o sfatuiesc, fara a fi sigur de cele ce spuneam.
Cum fata avea incredere in mine, a inceput sa il suspecteze pe Radu si sa devina
din ce in ce mai neincrezatoare. Relatia s-a stricat. (...) o vad pe fosta mea
amica din copilarie la 72 de ani singura si tot gandindu-se la greseala facuta
in tinerete. Nu s-a mai casatorit niciodata (...) Ma trezesc acum in fata celei
de-a doua variante posibile, in care eu ma abtin in a-mi exprima parerea despre
Radu, ma interesez si aflu ca barfele auzite nu erau adevarate si sunt bucuros
ca i-am urat fostei mele amice din copilarie sa fie fericita cu alesul ei. (...)
O vad in timp mama a trei copii frumosi, mergand la bratul aceluiasi om si
sorbindu-si din ochi nepoteii care se joaca la umbra teiului.
(....) Imi este rusine sa va spun toate relele pe care le-am mai facut. Am
intervenit cum nu ar fi trebuit in viata unor oameni si acum as dori sa repar
totul, dar numai este posibil. Nu stiu ce au facut acesti trei oameni de cand i-am
impins poate pe un drum gresit. Nu stiu cat de mult s-au zbatut ei pentru viata
lor si cat de mult au ascultat ei pe cararea vietii lor de Dumnezeu.
Ecranul magic imi arata ca si ei la randul lor au
avut momente importante de a decide si a alege un drum cu Dumnezeu si de
intelepciune, sau un drum mai anevoios dupa voia micilor lor interese(...)
In clipa intrarii in eternitate Dumnezeu ma intreaba: "Crezi ca ai facut binele
in viata ta?" Las capul in jos si imi dau seama de toate neajunsurile si de
toate scaderile mele, de egoismul, nepasarea si neintelepciunea mea. Dumnezeu
imi zice: "In viata ta ai avut de ales intre a face binele sau nu. Ti-am pus
cale mai multe posibilitati. Mai mult, ingerii mei ti-au soptit la urechea
dreapta si ti-au adus aminte de ce ti-a spus Fiul Meu sa Ma iubesti pe mine si
sa iti iubesti aproapele, pe om, creatia mea." Eu raspund " Doamne, am fost un
egoist, un om rau". Dumnezeu se uita la mine cu blandete si imi spune "Ai gresit
in viata, dar de cele mai multe ori ai incercat totusi sa faci binele". Deodata
ecranul magic imi arata destine schimbate in bine de simple gesturi, da-uri sau
nu-uri ale mele. Dumnezeu imi spune : "Vezi tu, desi ai gresit in viata, de
multe ori ti-ai adus aminte de invataturile si dragostea Fiului Meu. Tinand cont
de aceasta si pentru ca Iisus, Fiul Meu preaiubit ma roaga sa te iert, intra dar
in odihna Mea".
........................................................................................................................
Concluzia: Dumnezeu ne ofera posibilitatea de a alege in viata. Sunt multe cai,
multe poteci. Unele duc direct la destinatie. Altele sunt mai lungi. Iar altele
sunt drumuri inchise. Depinde de noi daca decidem binele sau raul. Dumnezeu ne
spune sa facem binele. El vede toate posibilitatile pe care le putem alege.
Totusi, decizia este la noi. Intrebarea este: Dorim noi sa facem binele?
de Dan Capitan de Plai
Pentru a va intoarce inapoi, click aici.
Pentru a citi Biblia in limba Romana, click aici
bravenet.com